S-a hotarat :)

Scurt şi la obiect. De ieri (că acum e deja 19 sept ;)) ) într-un an va avea loc nunta. Detaliile, bineînţeles, vor urma pe parcurs. Acum începe adevărata febră a pregătirilor. Mă rog... acum, adică de săptămâna viitoare, pentru că în weekend-ul ăsta mai trebuie să participăm la o altă nuntă. Ne mai inspirăm puţin şi de acolo. :D

The Dawn of A New Era

Stiu... titlu pompos :)) :P

Ideea este cam urmatoare: astazi am aflat rezultatele de la admiterea la Masterat. Si.... (ta-da...) am intrat! Chiar la buget.

Ieri am avut minunatul interviu si azi s-au afisat rezultatele. E adevarat ca de ieri pana astazi s-au petrecut lucruri paranormale, dar macar eu sunt multumita. A fost o adevarata peripetie pentru mine. In primul rand, pentru ca m-am dus vineri (a 5-a zi de inscrieri) pentru a-mi depune dosarul si eram abia a 3-a inscrisa. Pana luni, totusi, s-au inscris 14 persoane. Ieri am dat interviul de admitere 14 persoane, iar astazi pe lista am fost 17 persoane admise la buget si inca o persoana admisa la cu taxa...

Trecand peste aceste mici detalii ;)) ... insist asupra ideii ca am mai scapat de o grija. In curand voi incepe Mastera

tul de Politica Comparata (in limba engleza) si 2 ani de acum incolo am sa descopar noi si noi lucruri la FSPUB (Facultatea de Stiinte Politice - Universitatea din Bucuresti).

But... enough about me...

Sabiutza m-a anuntat si ea ca a intrat la Masteratul pe care si-l dorea. Doar la cu taxa din cauza mediei pe anii de studiu pe care i-au dat-o nenorocitii nostri "dragi si scumpi" de la sectia ITT din LLS. :| Dar macar a trecut si ea de hop-ul asta si se afla acolo unde isi doreste.

Imi pare rau pentru celelalte colege de facultate care au admitere tot la Traducere-Interpretare si carora "iubitii" profesori le-au dat clasica TZEAPA... Pana la urma, doar ei au de pierdut. Profesorii si-au dat singuri cu stangu-n dreptul. Le-au promovat trei ani la rand cu note acceptabile, daca nu chiar grozave, le-au trecut de o licenta (destul de grea, dupa parerea mea), iar acum - cand le testeaza din nou aceleasi aptitudini - le declara "nedemne" de "mareata facultate". Lipsa de consecventa. Ce sa mai?

Sper ca or sa se dea cu capul de pereti, catedre s. a. cand or sa afle ca singura persoana din grupul nostru care chiar a intrat la Masteratele lor (Moni) pleaca in Franta sa studieze acolo inca o data pentru licenta, pentru ca ceea ce a facut aici este IRELEVANT.

Si apropo de plecarea Monicai... abia astept sa aud vesti si de la toate celelalte foste colege si (inca) prietene care isi continua studiile pe alte meleaguri :D

Sa terminam si cu "dracusorii"...

Tot ceea ce mai pot sa spun este ca sper ca la anul sa ne dea si Ramo o veste buna in ceea ce priveste un eventual Masterat in Torino.

Iar nasica Alex sa-si gaseasca si ea o alta facultate pe placul ei, care sa o ajute pe mai departe si unde "Abramburica" sa nu-i poata crea probleme.

Cam atat despre aceasta noua era... Eu una astept inceputul ei cu un amestec de nerabdare si regret. Cred ca toate co-blogaritzele mele inteleg cam ceea ce simt. Asa ca... astept comentarii! :D

Semiluna rosie Reloaded

Se pare ca de fiecare data ma trezesc putin cam tarziu. Sabiutza si Ramo deja mi-au luat-o inainte cu niste postari de toata frumusetea. Si totusi... iata-ma scriind din nou. Macar am o scuza pentru intarziere: abia acum mi-am rezolvat problema cu netul pe calculatorul personal. :D

Ramo deja a plecat in dimineata asta din Bucuresti. A golit camera de camin. Asta insemnand ca de o saptamana a tot aruncat lucruri, a mai dat o groaza de altele, i-a trimis si mamei ei in Severin si a mai avut si ce sa-i lase viitorului locatar al Oficiului 2... Desigur, a mai luat si ea "o caruta" de haine si boarfe cu ea. Timp de o saptamana trebuie sa mai reziste prin locurile in care a copilarit, acompaniata in permanenta de "Da, mami!" =)).

Aseara (pe la miezul noptii, adica) pe cand ne luam la revedere, am realizat ca cam asta fuse... Si ma gandeam ca, intr-adevar, asta ii este destinul. Dupa cum spuneau si ea si Alexandra si altii (v. Lucia :D)... acesta este drumul ei.

Acum 2 doua noptii cand am stat eu si Alexandra la ea (pentru o ultima noapte alba in camin), chiar i-am spus ca noi nu am putea pleca asa cum face ea acum. Chiar cred ca daca as fi fost in locul ei, as fi facut o depresie doar la ideea ca plec departe de atat de multi prieteni. Sunt convinsa ca si pe ea au macinat-o astfel de sentimente, insa ea nu trebuie oprita. Nu poate sa ramana intr-un loc, nu inca. Sunt sigura ca are sa se descurce de minune. Ma bucur pentru ea enorm si - in plus - am si eu la cine merge in vizita la Torino (vorba aia, doar e ambasadorul Bucurestiului acolo ;) )

Am inceput sa ma gandesc chiar ca am deja multe invitatii pentru a merge in strainatate la diverse prietene foarte bune. Sper sa ajung sa le vizitez pe toate pe unde se afla deja sau pe unde se vor afla in viitorul apropiat si (de ce nu?) pe termen nelimitat. Sper ca si eu sa fiu pentru ele una dintre vizitele in Romania, iar totul sa devina un obicei (foarte sanatos, de altfel).

Ma mai gandesc si la toate prietenele (adevarate) pe care nu o sa le mai am aproape - adica, in Bucuresti. Sabiutza... nu ma pot exprima mai frumos ca tine in privinta bucuriei pe care am simtit-o toate cand ne-am revazut zilele trecute. Nu mai spun iar ca o sa-ti simt lipsa in capitala. :P Important este - si asta trebuie si merita spus in repetate randuri - ca legatura se pastreaza la nesfarsit pentru ca asa vrem si o sa facem tot ce ne sta in putinta in acest sens.

Ma simt putin abandonata acum in Bucuresti, dar probabil ca deocamdata ma afecteaza mult mai mult gandul decat starea in sine. Cu timpul o sa ne obisnuim cu distanta fizica si o sa uitam de ea. Probabil ca va mai fi evidenta doar cand ne vom reintalni fata in fata.

Deocamdata... cred ca cam atat! :) (stiu, vorbesc foarte urat ;)) )

Cu drag,

Zana Zanelor - fara numar, fara numar, fara numar si de restul caramele :D

pentru izbitele mele: Prânţesa B’cureştiului, Mama Homida si (de la mine din oficiul pt nasica Alexandra) Prânţesa de Haur