Leapsa (again): 10 ciudatenii personale

În primul rând, îmi pare rău că nu am apucat să postez nimic mai consistent încă, dar dacă tot nu pot să-mi „aștern” povestirile pe blog, măcar să continuăm leapșa de la Ramo, Alex ș.a.m.d.

So... here goes nothing!

1. Îmi plac și câinii și pisicile, dar sunt alergică la părul lor (până mă obișnuiesc puțin mai mult cu ele :D - cine știe, cunoaște).

2. M-am apucat să învăț limba universală, Esperanto. (Din păcate, m-am lăsat după ce am parcurs jumătate din cursurile online, din lipsă de timp.)

3. M-am învățat să încerc să privesc orice poveste din cel puțin două perspective și am ajuns să mă enervez singură pentru că uneori nu mai realizez care era punctul de vedere pe care îl susțineam eu.

4. Am inventat câteva cuvinte într-un limbaj propriu cu una dintre prietenele mele cele mai bune. (Se știe ea :D)

5. Joc mai multe joculețe de pe Facebook în momentul de față decât am jucat vreodată sau însumat în toată viața mea (cred).

6. Când dorm singură trebuie să am urechile acoperite - în acest scop fie îmi trag plapuma peste cap, fie îmi pun cățelușii de pluș pe cap. :))

7. De mică am avut idei de carieră în învățământ, idei care mi-au fost rapid scoase din cap, însă până acum tot ce am făcut ca job (indiferent pe ce perioadă) a fost exact în acest domeniu. (Creepy, right?)

8. De fiecare dată când mă gândesc că ar fi cazul să nu mai îmi cumpăr atât de multe lucruri din aceeași categorie (de ex., bluze sau cărți), în perioada care urmează primesc de la toată lumea exact acel gen de lucruri. (Legea atracției, oare? :D)

9. Câteodată îmi induc singură o stare de panică doar prin accelerarea ritmului în care monologhez în sinea mea. Nu contează că gândurile mele nu au nimic înfricoșător în sensul conținutului propriu-zis, e de ajuns faptul că vocea mea interioară vorbește foarte repede și într-un stil panicat.

10. (Last but not least) Când îmi exprim gândurile propii în sinea mea, nu tot timpul folosesc limba română. Uneori chiar mă forțez să-mi traduc gândurile în anumite limbi străine.

Ei bine, cam asta fuse. A fost destul de complicat, ciudățeniile nu sunt ierarhizate, dar astea sunt TOP 10. :D

E rândul tău Săbiuța, Judy văd că deja s-a ocupat.

Leapsa (continuare)

Continuam ceea ce a pornit Ramo.

1) Luaţi cartea cea mai la indemână, deschideţi la pagina 18 si scrieţi aici al 4-lea rand

Clara si batranii verii dorm acelasi somn. Adina simte…

2) Fara sa verificati, cat e ora?
3 si ceva.

3) Verificati
3 :11. Check!

4) Cum sunteti imbracat?
Fusta si bluza

5) Inainte de a raspunde la acest chestionar, la ce va uitati?
Niste DVD-uri.

6) Ce zgomot auziti in afara celui al calculatorului?
Muncitorii de afara care fac termoizolarea blocurilor din jur.

7) Cand ati iesit ultima data si ce ati facut cu ocazia respectiva?
De iesit din casa pur si simplu, azi pe la 11, cand am fost la after-school. Altfel, am fost duminica seara in vizita la parintii lui Cristi de onomastica tatalui lui, Niculae.

8 ) Ce-ai visat ieri noapte?

Nu-mi aduc aminte ce am visat.

9) Cand ati ras ultima data?
Putin mai devreme.

10) Ce aveti pe peretii incaperii unde sunteti?

Poze, carti, tablouri.

11) Daca ati deveni multimilionar peste noapte, care ar fi primul lucru pe care l-ati cumpara?
Un teren pe care sa ridic casa visurilor mele (si ale lui Cristi :P)

12) Care este ultimul film pe care l-ati vazut?
A Christmas Carol

13) Ati vazut ceva neobisnuit astazi?

Nope. Nimic nu mi se mai pare neobisnuit in Bucuresti. :))

14) Ce parere aveti despre acest chestionar?
Ma amuza.

15) Spuneti-ne ceva ce nu stim inca

Ieri am aflat ca trebuie sa primesc un CD cu poze de la ceremonia de absolvire de la a doua facultate (RISE) la care nici macar nu am fost prezenta, dar pentru care platisem. :D

16) Care ar fi prenumele copilului dvs. daca ar fi vorba de o fetita?
Ioana Ariadna

17) Care ar fi prenumele copilului dvs. daca ar fi vorba de un baiat?
Tudor Alexandru

18) V-ati gandit deja sa locuiti in strainatate?
Nu. M-am gandit sa raman in tara, dar sa calatoresc cat mai mult posibil.

19) Ce ati dori ca Dumnezeu sa va spuna cand intrati pe Portile Raiului?
Vezi ca Raiul chiar exista si este asa cum ati fost invatati sa credeti ca este?

20) Daca ati putea schimba ceva in lume in afara de politica, ce ati schimba
Nesimtitii i-as schimba... de aici s-ar schimba apoi totul.

21) Va place sa dansati?
But av cors.

22) George Bush?
Ce-i cu tufisu’?

23) Care a fost ultima chestie pe care ati vazut-o la televizor?

Inceputul filmului artistic „SAW I” :))

24) Care sunt cele 4 persoane care ar trebui sa preia acest chestionar?

4 este un numar destul de mic si a fost depasit deja. :D

Still alive :D

În caz că apăruseră ceva îndoieli... DA, încă mai trăiesc. :))

În ciuda faptului că nu am mai postat ceva pe blog-ul propriu de cam multicică vreme, m+am tot gândit la blogosferă şi cred că asta s-a observat din faptul că am mai comentat pe ici, pe colo (adică pe blog-urile altora :D).

Oricum... cred că acum ar trebui să trec şi la postarea propriu-zisă, nu?

În primul şi în primul rând, vroiam să împărtăşesc câteva impresii de la concertul Mihai Mărgineanu, intitulat "Pe sub norii de hârtie" - care este şi titlul noului album. A fost foarte, foarte, foarte tare!!! Dacă nu ar fi fost joi, ci vineri - ca să nu fie urmat de o zi lucrătoare, adică o zi în care trebuie să te trezeşti de dimineaţă :| - mi-aş fi dorit anumite lucruri:

* să dureze şi mai mult

* să nu aibă loc într-o sală, ci undeva unde să pot sta în picioare, ca să mă bâţâi cât mai cu spor

* să fie toată lumea mai activă - asta mi-aş fi dorit să se întâmple oricum, de fapt (!)

Pe lângă aceste dorinţe care nu s-au putut materializa, trebuie să spun şi ce s-a întâmplat efectiv la concert. Trebuie să-mi exprim uimirea referitor la faptul că mi-au plăcut Răzvan şi Dani în calitate de prezentatori - deşi, în mod normal mă enervează la culme pentru că sunt mai tâmpiţei de felul lor. Mi-a plăcut foarte mult Marius Mihalache (pentru Ramo, ăla cu "Audiu' alb") atunci când a acompaniat la ţambal. Este, într-adevăr, foarte talentat.

Foarte reuşit a fost şi momentul în care "Mărgică" (după cum îi spuneau prezentatorii) a cântat Gore din Chitila cu... (ta-da-da-da.... surprize, surprize!) Aurelian Temişan!!! Multe aplauze (bine meritate) au primit şi băieţii de la Improvizaţi - unul dintre ei este cel care face "comentariul" la melodia Femei, femei. Poanta cu "Maestre, un do major!... Iete, bă, că ştie ăştia!" a mers de fiecare dată.

Booon... Am epuizat (să zicem) şi acest subiect. :)

După minunatul concert, în ziua de vineri (20) am fost la clubul "White House" din Adunaţii Copăceni - ştiu cum sună, dar propietarul e iubitul unei foarte bune prietene, fostă colegă de liceu, Kârstiine a.k.a. Cristiana - tocmai cea pe care am şi sărbătorit-o cu această ocazie. Am făcut un karaoke din ăla "la caterincă" de nu mai puteam de râs. Imaginaţi-vă nişte "clasice" precum Imagine, Only You, We Will Rock You etc. "interpretate" de câte 2-3 persoane (cu voci care mai de care) în acelaşi timp. =))

În altă ordine de idei, am mai făcut şi chestiuni intelectuale în ultima vreme. Anume, am fost la o conferinţă organizată în facultatea în data de miercuri, 25 nov.

, intitulată După 20 de ani... Sincer, credeam că o să fie o foarte plictisitor, cu profi sau intelectuali care discută discuţii teoretice. În schimb, au fost 3 invitaţi:

* Vlad Columbeanu - om de rând, arhitect, care a apucat să facă nişte fotografii (chiar dacă nu profesioniste) în zilele Revoluţiei la Bucureşti şi care ne-a împărtăşit din experienţa lui proprie, fără abureli sau înflorituri

* Coen Stork, fostul Ambasador al Olandei la Bucureşti - un om cu o memorie mai ceva ca un elefant: a fost în stare să ne povestească cu lux de amănunte zilele Revoluţiei văzute la faţa locului şi totuşi oarecum de la distanţă (pentru că el, personal, nu era implicat, desigur). După 20 ani, omul ăsta mai ştia numele străzilor şi al personalităţilor şi persoanelor mai puţin cunoscute cu care a intrat în contact atunci, ca să nu mai spunem că avea foarte clar delimitate în timp evenimentele.

* Rajk Laszlo - mare revoluţionar maghiar - de care, personal, n-am auzit până acum, dar chiar mi-a plăcut foarte mult ca persoană şi ca prezenţă de spirit. Nu era aici când s-a petrecut Revoluţia şi la noi, însă a putut să ne spună o părere sinceră dinafară, dintr-o ţară care trecuse de curând printr-o experienţă asemănătoare şi nu tocmai.

Pe lângă aceşti trei invitaţi, ne-a spus câteva vorbe şi unul dintre profesorii facultăţii (Ioan Stanomir), care era la Focşani în decembrie '89 şi care a putut să ne prezinte Revoluţia văzută doar la televizor.

Pe lângă toate aceste mici povestiri, mai am de spus doar că mă bucur că avem şi noi o mini-vacanţă (nu am făcut cursul de joi, azi şi mâine este liber oricum, iar miercuri iar nu se ţine cursul). Desigur, pentru a compensa, joi o să am un mid-term test...

Cam atât. Până data viitoare: La Mulţi Ani, România!!!

Pupici mulţi tuturor co-blogăriţelor!

P.S.: Săbiutza, ne vedem zilele astea. :)

Aleluia!!!

De ceva vreme mi-am adus aminte de seria asta, "God, Inc."

In sfarsit, am reusit sa gasesc si site-ul cu pricina: Francis Stokes. Aveti in dreapta sus un buton pe care scrie "Watch God, Inc.". Apasati cu incredere! :)

Enjoy! :D

P.S.: Mi-a amintit Alexandra despre aceasta serie cand mi-a povestit de "Psycho Girlfriend". Cautati pe YouTube cu incredere! Pana acum sunt 6 episoade. Abia astept sa apara urmatorul!

Se pare ca numai genul asta de seriale se lipesc de mine. ;))

Sarbatori si altele :)

Astazi - mentionez ca am inceput sa scriu in data de 8 nov. 2009 - , dupa cum stiti toti (banuiesc), a fost sarbatoarea Sfintilor Mihail si Gavriil.

Cu aceasta ocazie am sarbatorit-o pe viitoarea nasica. Am facut o mini-reuniune la Cristi:

* divertisment -> canasta (vezi poza din stanga pentru detalii despre scorul final - cu trimitere la postarea Alexandrei :D; daca nu se vede prea bine, uita-te aici):

* muzica -> VH1 (de la TV, ca e mai simplu);

* mancare -> fiecare ce si-a

adus de acasa - vorba vine. Va dati seama ca, de fapt, am fost ceva mai organizati. Am avut pateuri calde, pufuleti muuuuuulti (20 de pungi, dar la care n-am prea avut spor de aceasta data), biscuiti si miniprajituri asortate (vezi poza din dreapta jos). -;

* bautura - SANGRIA ( 2 sticle, care, la drept vorbind, s-au terminat cam repede) + 1 bere (bauta dupa ce s-a terminat sangria) si alte bauturi racoritoare (mai ales Sorin, care a fost soferul sarbatoritei si care m-a lasat si pe mine acasa :D)

Si uite asa ne-am petrecut noi dupa-amiaza, respectiv seara.

Ceea ce este mai important de stiut este ca a fost o sarbatorire 4 in 1... Am mai apucat eu sa scriu ceva intr-o postare anterioara referitor la acest aspect. Ca sa ramana lucrurile clare:

pt 8 nov: La Multi Ani, Mihaela! (as in ONOMASTICA; pentru necunoscatori: este cel de-al doilea nume al Alexandrei)

pt 9 nov: La Multi Ani, Alexandra! (ziua de nastere)

pt 10 nov: La Multi Ani, Alexandra si Sorin! si La Multi Ani! mie si lui Cristi :* (se considera data oficiala a celor 2 cupluri ca fiind ziua casatoriei nasilor :D)

Bun... Acum ca am rezolvat si problema asta, putem sa trecem si la alte chestiuni.

Cum ar fi, de exemplu, faptul ca sambata am fost la Targul de Nunti 2009 - editia de toamna. Am vazut o multime de lucru interesante - unele ne-au dat idei in sensul de DO's si altele ca "DEFINITELY DON'T"s. Acum avem cateva idei in ceea ce priveste felul in care vrem sa arate invitatiile, marturiile (lucrurile pe care vrem sa le pastreze invitatii care vor participa la petrecerea de la restaurant) si toate celelalte lucruri care tin de aspectul mesei de la restaurant (servet, aranjament floral si nu numai, meniuri, placute cu numarul mesei si cu numele mesenilor s.a.). De asemenea, am vazut live cateva limuzine si alte feluri de masini, care sunt chiar impresionante si ... cine stie in ce o sa ne vedeti venind la biserica? :D Pe langa toate astea, am vazut niste oferte foto si/sau video foarte reusite. E foarte util sa vezi cum poate sa arate un album de fotografii realizat profesionist. Acelasi lucru este valabil si pentru materialul video. Ideea care ma incanta cel mai mult, personal, este cea a sedintei de dupa nunta propriu-zisa, asa-zisa sedinta "Trash the Dress". Dupa cum spune si numele (care indica si faptul ca este o idee preluata de la americani), ideea este sa nu mai existe grija rochiei de mireasa - sa fie niste poze distractive si de neuitat pentru mire si mireasa.

Dupa ce am terminat de vizitat targul, ne-am scris acasa la mine si am fumat o narghilea... si iar mi s-a facut dor de iesit la Valea Regilor sau Cafepedia sau Motoare sau... oriunde, dar sa fie si Ramo si Sabiutza... :-<

In fine, imi pare rau ca inchei pe un ton trist, dar am ramas marcata de un alt eveniment din duminica aceasta. Astazi, una dintre colegele mele de cor si o buna prietena nu a putut sa se bucure de onomastica ei (o cheama Mihaela si pe ea) deoarece a trebuit sa o insoteasca pe mama ei pe ultimul drum - cel catre mormant. Mi se pare incredibil cum se pot schimba lucrurile de pe o zi pe alta: saptamana trecuta vorbeam si radeam cu ea la repetitii si imi povestea cum i se pare la facultatea pe care a inceput-o anul acesta (ea este cu 3 mai tanara decat mine), iar acum a trebuit sa merg la biserica pentru a canta "Vesnica pomenire" pentru mama ei, pe care am si cunoscut-o personal. In momente ca acesta nu pot decat sa ma bucur ca intreaga mea familie imi este inca alaturi, ca si toti prietenii si toate persoanele dragi mie. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru toate aceste lucruri si imi doresc sa nu mai aud de cazuri nefericite ca cel al lui Mishu (cum ii spunem noi la cor). Dumnezeu sa o ierte si sa o odihneasca pe mama ei!

Distractiv

Rasofiam forumul clasei mele din liceu si am descoperit o pagina foarte haioasa.

http://www.sensational.ro/

Dupa cum spuneam si cand am descoperit-o prima oara (prin 2007), va recomand "Hanza Panza" cu Raul. :))

Adaugam in aceeasi categorie:

Rick Miller - Bohemian Rhapsody - v-am mai prezentat-o si cand am descoperit-o prima oara, dar tot merita revazut. :D

Genius 9-minute beat poem

De la Ramo citire...

Storm by Tim Minchin

Rabdare sa aveti!

Merita.

Later edit:

In caz ca se intreaba cineva cum arata domnul recitator... Here you go:

Pentru mai multe poze, vedeti link-ul atasat numelui :D

Ninsori diverse :D

De cateva saptamani incoace pe minunata Cale a Mosilor tot ninge cu confetti. In fine, nu e tocmai confetti, e material din acela special pentru izolare pe care muncitori harnici il tot folosesc pe majoritatea blocurilor de la bulevard.

Aceasta ninsoare a fost completata in dimineata aceasta si de o ninsoare reala. Se pare ca nu m-am inselat cand am spus ca Vine iarna.... In drumul meu spre Lujerului am tot vazut cazand acesti "mini-fulgi" (nu pot sa le spun altfel pentru ca nu erau destul de vanjosi pentru a-si merita statutul de "fulgi in toata regula"). Imi permit sa spun ca a fost o ninsoare pentru ca drumul pana la Lujerului a durat mai bine de o ora si in tot acest timp, coborarea mini-fulgilor pe pamant nu a incetat. E drept ca atunci cand atingeau pamantul pareau a fi doar stropi de apa, dar concluzia mea e tot una: E FRIIIIIIIIIG!!!

Vine iarna...

In mod "uimitor", dupa aceasta luna noiembrie care tocmai a inceput urmeaza anotimpul iarna. Frigul de afara (pe care l-a remarcat si Alexandra :D) este primul semn clar al acestei "treceri ireversibile a timpului" - expresie care m-a obsedat pe tot parcursul liceului la orele de limba si literatura romana.

Din pacate, graba trecerii de la vara la iarna este (inca) un efect al poluarii -> incalzirii globale s.a.m.d. Cu toate acestea, eu nu vreau sa sar pur si simplu peste toamna. In primul rand, pentru ca mai e o luna intreaga pana sa se termine, calendaristic cel putin. In al doilea rand, pentru ca este un anotimp plin de evenimente.

De exemplu, a fost chiar noaptea trecuta sarbatoarea "foarte romaneasca" a Hallowe'en-ului. Dupa ce ca pe aici nu merge faza cu "Trick of treat", nu am putut nici macar sa ajung cu Cristi la maratonul filmelor de groaza. Ne facusem ieri plan de bataie sa dormim dupa-amiaza pentru ca la miezul noptii sa fim fresh. Urma sa vedem 6 filme de groaza (unele mai reusite, altele mai putin): Saw VI, Halloween 2, Final Destination 4, District 9, Pandorum si Whiteout. Din nefericire, la ora 15:00 deja nu mai era niciun bilet disponibil. Nu mai erau bilete nici macar pentru filmele care rulau separat fata de maraton toata noaptea. Partea interesanta la maraton era ca daca reuseam sa stam treji toata noaptea, puteam castiga un abonament pe 3 luni (10 invitatii duble la film - premiul III), unul pe 6 luni (25 invitatii - premiul II) sau un abonament pe 1 an (50 de invitatii - premiul I). Daca nu aveam noroc, macar mai primeam o invitatie la film. Si toate posibilitatile astea in urma unui bilet individual de doar 10RON... Asta e viata...

Oricum, nu ne-am lasat mai prejos si am facut propriul nostru maraton acasa. :D Am vazut The Surrogates cu Bruce Willis, apoi un film la TV (nu mai stiu exact) si Blade Trinity (pentru ca nu-l vazusem eu pe tot). Desigur, nu am mai stat toata noaptea pentru ca nu am mai dormit dupa-amiaza, dar am pierdut ceva timp. Am baut si niste sangria, ca sa ne mai treaca supararea. ;))

In alta ordine de idei, toamna asta mai prezinta cateva evenimente importante. De exemplu, faptul ca vin "zilele Alexandrei" (8 si 9 nov.) + 10 noiembrie - aniversarea Alexandrei si a lui Sorin si a mea si a lui Cristi de 1 an si jumatate de la nunta viitorilor nasi. :)) Stiu ca suna mirobolant, dar stiti voi la ce mai refer. :P

Iar cireasa de tort va fi faptul ca vom merge (eu, Cristi, Alexandra si, se pare, mama mea) la concert Mihai Margineanu in data de 19 noiembrie.

Cu ocazia asta cred ca o sa trag si un mic chiul de la un curs de la master, dar - vorba aia - nimeni nu e perfect. Oricum, este totul pentru o cauza nobila: MERGEM SA NE DISTRAM!!!

Abia astept! Si avand in vedere toate aceste lucruri, cred ca se intelege de ce nu vreau sa se termine anotimpul asta. Ca sa nu mai spunem ca la anul, tocmai toamna va fi nunta, deci... :D

Hugs and kisses to all of you!!!

Din seria "La Masterat"

In primul rand, poate ar trebui sa mai precizez o data exact unde fac Master-ul:

Facultatea de Stiinte Politice din cadrul Universitatii Bucuresti (FSPUB).

Titlul oficial al Masteratului este "Politica comparata (in limba engleza)"

Nu-mi vine sa cred ca e deja a 4-a saptamana de cursuri. Mai ales avand in vedere faptul ca sunt doar 13 saptamani in total tot semestrul, iar eu ultima saptamana din decembrie trag chiulul (pentru ca plec cu corul in Belgia). :))

In fine, sa trecem la o descriere mai amanuntita.

In primul rand, eu sunt foarte multumita de program. Este unul dintre acele Masterat - putine in realitate, se pare, din cate am auzit de la diversi prieteni - care iti permite cu adevarat sa te ocupi si de altceva. Am cursuri de cate 3 ore in fiecare seara de luni pana joi de la 17:30. Deocamdata, anul asta universitar raman cu after-school-ul, dar la anul sper sa ma angajez pe un post full-time (8-16), asa ca o sa fie bine si cu orele de studiu.

In afara de program, pot sa spun ca totul merge bine si dpdv al pregatirii profesionale a profilor. Nu avem nici o Petcu sau ceva de genul. Toti se descurca cel putin decent cu engleza, intr-un domeniu care foloseste o prea minunata "limba de lemn" care este greu de deprins pt oricine.

Un mare PLUS pe care il primeste acest Master din partea mea este pentru faptul ca IN SFARSIT am si eu materii care se leaga!!! Dupa doar 3 saptamani, chiar realizez rostul discutiilor pe care le purtam cu fiecare profesor in parte in the big picture.

M-am gandit sa va pun si o poza cu seful de catedra de la Stiinte Politice. :D

Domnul Daniel Barbu are un CV mega-impresionant. Are atatea cunostinte in el ca nu mai stie cum sa le impartaseasca, vorbeste engleza la un nivel foarte elevat (daca permiteti acest soi de pleonasm), iar in ciuda aspectului de evreu este catolic. Cu dumnealui am cursul de "Political Theologies" - ffff interesant.

Ca sa continuu pe linia Sabiutzei... sa va zic si eu cu cine am reusit sa socializez. :D

In primul rand, toate persoanele pe care le-am cunoscut la admitere imi sunt colege(i) acum pentru ca toti am intrat. :))

Sunt doua fete in mod deosebit cu care vorbesc mai mult: Cristina si Alina.

Cristina este o tipa super-organizata. Face scan-uri la toate textele din multiplele noastre reader-e, ca sa le aiba toti la indemana. Isi citeste INTEGRAL toate textele. Cred ca toate aceste calitati i se trag de la faptul ca a facut Liceul Pedagogic si ca acum este invatatoare titulara la o scoala, dar profeseaza inca de la sfarsitul liceului, deci, practic, a avut nevoie de organizare pentru a se descurca.

Alina este de la Suceava (cu acshient di moldovianca :D) si imi cam aduce aminte de Sabiutza: e mai dinamica si spune ce are pe suflet. Cu ea pot sa spun ca am vorbit in adevaratul sens al cuvantului, adica nu doar despre cursuri si probleme de genul asta.

In rest, am avansat in ceea ce priveste numarul de baieti din grupa. :)) Acum sunt 2 care vin cam tot timpul. :D Plus ca mai avem si niste straini: doi nemti (un el si o ea, veniti cu Erasmus, care sunt de fapt anul 3 Bachelor), doi din Kazakstan (un el si o ea, veniti prin acord intre Ministerele respective ale Educatiei), o tipa din Polonia.

Una peste alta, pot sa ma declar multumita si sper ca lucrurile sa ramana asa. Deocamdata trebuie sa ma gandesc foarte bine care o sa fie titlul exact al disertatiei si sa-mi aleg prof coordonator, pentru ca pana la sfarsitul lui noiembrie trebuie sa anunt in mod oficial.

Asadar, inchei aceasta postare cu clasicul:

Pupici pentru co-blogaritzele mele!

Ne auzim curand.

La Multi Ani, Cristi!!!

Am simtit nevoia sa contribui si eu la lumea blog-uri astazi, in ziua in care iubitul meu viitor sot implineste varsta mirifica la care se va si insura. :)) [Daca nu stiti exact care este aceasta varsta, faceti calculele in functiile de ce stiti despre noi doi sau intrebati pe cineva avizat. :D]

Ce pot sa spun in aceasta zi mirobolanta? Din pacate, Cristi e putin racit. Din fericire, acest lucru l-a deteminat sa nu mearga la munca, asa ca astazi se mai odihneste si el - pentru ca merita.

Diseara, dupa ce termin eu cursul la master, facem o mica cina in familie (a mea, de data asta). Mama si fratele meu mi-au spus ca au comandat un tort foarte buuuuuun, dar au refuzat sa-mi spuna cu ce este, ca sa fiu si eu surprinsa. O sa vad oricum diseara. Tot ce pot sa sper este sa-i placa lui. Si - mai important chiar decat tortul despre care spun - sa fie multumit de cadoul pe care i l-am luat.

Anul trecut, am petrecut cu mai multi prieteni de-ai lui (acum, pot sa spun sincer chiar, de-ai nostri). Anul asta o sa facem o petrecere mai activa, in sensul ca planuim niste ping-pong sau biliard in IDM cu nasii (Alex si Sorin - reamintim publicului blog-cititor) si viitorii potentiali fini (pentru cine nu stia: frate-meu, Razvan, cu a sa Florina - asta din cate ne-au amenintat ei deocamdata; o sa mai vedem).

In orice caz, este o zi minunata, care - chiar daca demonstreaza ca a mai trecut un an - merita traita din plin! Eu una asa am de gand sa fac. Poate chiar o sa trec pe la el sa-i fac o surpriza... :D

Cam atat... Pe data aviatoare!

P.S.: Mai trebuie sa adaug un "La Multi Ani!" pentru sarbatorita zilei de maine, Monica, cea care a plecat chiar ieri din Romania catre Toulouse, unde eu cred ca isi va gasi locul asa cum si-a dorit dintotdeauna. Tot ce mai sper este sa ajunga inapoi pentru nunta mea! :)

Inceput de octombrie

M-am gandit ca ar fi cazul sa incep luna asta cu o postare noua.

Drept urmare... :D... mi-am propus sa va aduc la curent (220, desigur).

In primul rand, dupa ce ca am stabilit data nuntii, am cam stabilit si care va fi persoana care ne organizeaza totul (se numeste doamna Clipcea). Mai ramane doar de vazut exact care va fi locatia. Asta se rezolva (speram din tot sufletul) pana la sfarsitul lunii. Celelalte detalii nu sunt chiar atat de urgente, asa ca deocamdata ne vedem de ale noastre.

In al doilea rand, ma bucur ca am reusit sa vorbesc cu Ramo. A fost o intreaga peripetie pana sa ii aflu numarul de telefon de acolo, dar am izbandit. Prima oara cand m-a sunat nici nu am fost atenta si am realizat abia la sfarsitul convorbirii ca minunata retea in care ma aflam nu imi inregistrase numarul real, ci un numar alias din respectiva retea romaneasca (nici nu vreau sa-i pomenesc numele, in caz ca nu v-ati dat seama pana acum :D). Din fericire, prima oara cand a mers la tatal ei, Ramo m-a sunat pe celalalt telefon al meu si am inregistrat numarul respectiv cum trebuie. Am scris un SMS mai formal si mai lung pentru a ruga posesorul de drept al numarului pe care il aveam sa ma puna in legatura cu ea, iar norocul mi-a suras. Acum mi-am facut si datoria: am dat numarul mai departe si asteptam sa ne anunte ca intra pe mess in weekend-ul asta ca sa facem o conferinta. :D

In al treilea rand, vreau sa impartasesc faptul ca de 2 saptamani fac niste traduceri din romana in engleza pentru subtitrari de documentare. Si astfel imi dau seama, din nou, de ce nu am continuat studiile pe parte de traducere... Oricum, imi iese si mie un banut in plus acolo.

Si... apropo de bani... trebuie sa scriu aici (ca sa ramana in analele blogului) faptul ca am si eu un mini-job (6 ore/sapt) ca profa de engleza la un after-school. Daca am bafta sa se faca si before-school, o sa ajung sa am un midi-job (12 ore/sapt). :D

Nu cred ca mai am ceva de adaugat la momentul de fata. Poate doar sa repet ce i-am scris Sabiutzei la comentarii: abia astept sa ies din Bucuresti. Si deja vreau sa ne mai vedem toate.

Hugs and kisses pt blogaritzele mele dragi!

S-a hotarat :)

Scurt şi la obiect. De ieri (că acum e deja 19 sept ;)) ) într-un an va avea loc nunta. Detaliile, bineînţeles, vor urma pe parcurs. Acum începe adevărata febră a pregătirilor. Mă rog... acum, adică de săptămâna viitoare, pentru că în weekend-ul ăsta mai trebuie să participăm la o altă nuntă. Ne mai inspirăm puţin şi de acolo. :D

The Dawn of A New Era

Stiu... titlu pompos :)) :P

Ideea este cam urmatoare: astazi am aflat rezultatele de la admiterea la Masterat. Si.... (ta-da...) am intrat! Chiar la buget.

Ieri am avut minunatul interviu si azi s-au afisat rezultatele. E adevarat ca de ieri pana astazi s-au petrecut lucruri paranormale, dar macar eu sunt multumita. A fost o adevarata peripetie pentru mine. In primul rand, pentru ca m-am dus vineri (a 5-a zi de inscrieri) pentru a-mi depune dosarul si eram abia a 3-a inscrisa. Pana luni, totusi, s-au inscris 14 persoane. Ieri am dat interviul de admitere 14 persoane, iar astazi pe lista am fost 17 persoane admise la buget si inca o persoana admisa la cu taxa...

Trecand peste aceste mici detalii ;)) ... insist asupra ideii ca am mai scapat de o grija. In curand voi incepe Mastera

tul de Politica Comparata (in limba engleza) si 2 ani de acum incolo am sa descopar noi si noi lucruri la FSPUB (Facultatea de Stiinte Politice - Universitatea din Bucuresti).

But... enough about me...

Sabiutza m-a anuntat si ea ca a intrat la Masteratul pe care si-l dorea. Doar la cu taxa din cauza mediei pe anii de studiu pe care i-au dat-o nenorocitii nostri "dragi si scumpi" de la sectia ITT din LLS. :| Dar macar a trecut si ea de hop-ul asta si se afla acolo unde isi doreste.

Imi pare rau pentru celelalte colege de facultate care au admitere tot la Traducere-Interpretare si carora "iubitii" profesori le-au dat clasica TZEAPA... Pana la urma, doar ei au de pierdut. Profesorii si-au dat singuri cu stangu-n dreptul. Le-au promovat trei ani la rand cu note acceptabile, daca nu chiar grozave, le-au trecut de o licenta (destul de grea, dupa parerea mea), iar acum - cand le testeaza din nou aceleasi aptitudini - le declara "nedemne" de "mareata facultate". Lipsa de consecventa. Ce sa mai?

Sper ca or sa se dea cu capul de pereti, catedre s. a. cand or sa afle ca singura persoana din grupul nostru care chiar a intrat la Masteratele lor (Moni) pleaca in Franta sa studieze acolo inca o data pentru licenta, pentru ca ceea ce a facut aici este IRELEVANT.

Si apropo de plecarea Monicai... abia astept sa aud vesti si de la toate celelalte foste colege si (inca) prietene care isi continua studiile pe alte meleaguri :D

Sa terminam si cu "dracusorii"...

Tot ceea ce mai pot sa spun este ca sper ca la anul sa ne dea si Ramo o veste buna in ceea ce priveste un eventual Masterat in Torino.

Iar nasica Alex sa-si gaseasca si ea o alta facultate pe placul ei, care sa o ajute pe mai departe si unde "Abramburica" sa nu-i poata crea probleme.

Cam atat despre aceasta noua era... Eu una astept inceputul ei cu un amestec de nerabdare si regret. Cred ca toate co-blogaritzele mele inteleg cam ceea ce simt. Asa ca... astept comentarii! :D

Semiluna rosie Reloaded

Se pare ca de fiecare data ma trezesc putin cam tarziu. Sabiutza si Ramo deja mi-au luat-o inainte cu niste postari de toata frumusetea. Si totusi... iata-ma scriind din nou. Macar am o scuza pentru intarziere: abia acum mi-am rezolvat problema cu netul pe calculatorul personal. :D

Ramo deja a plecat in dimineata asta din Bucuresti. A golit camera de camin. Asta insemnand ca de o saptamana a tot aruncat lucruri, a mai dat o groaza de altele, i-a trimis si mamei ei in Severin si a mai avut si ce sa-i lase viitorului locatar al Oficiului 2... Desigur, a mai luat si ea "o caruta" de haine si boarfe cu ea. Timp de o saptamana trebuie sa mai reziste prin locurile in care a copilarit, acompaniata in permanenta de "Da, mami!" =)).

Aseara (pe la miezul noptii, adica) pe cand ne luam la revedere, am realizat ca cam asta fuse... Si ma gandeam ca, intr-adevar, asta ii este destinul. Dupa cum spuneau si ea si Alexandra si altii (v. Lucia :D)... acesta este drumul ei.

Acum 2 doua noptii cand am stat eu si Alexandra la ea (pentru o ultima noapte alba in camin), chiar i-am spus ca noi nu am putea pleca asa cum face ea acum. Chiar cred ca daca as fi fost in locul ei, as fi facut o depresie doar la ideea ca plec departe de atat de multi prieteni. Sunt convinsa ca si pe ea au macinat-o astfel de sentimente, insa ea nu trebuie oprita. Nu poate sa ramana intr-un loc, nu inca. Sunt sigura ca are sa se descurce de minune. Ma bucur pentru ea enorm si - in plus - am si eu la cine merge in vizita la Torino (vorba aia, doar e ambasadorul Bucurestiului acolo ;) )

Am inceput sa ma gandesc chiar ca am deja multe invitatii pentru a merge in strainatate la diverse prietene foarte bune. Sper sa ajung sa le vizitez pe toate pe unde se afla deja sau pe unde se vor afla in viitorul apropiat si (de ce nu?) pe termen nelimitat. Sper ca si eu sa fiu pentru ele una dintre vizitele in Romania, iar totul sa devina un obicei (foarte sanatos, de altfel).

Ma mai gandesc si la toate prietenele (adevarate) pe care nu o sa le mai am aproape - adica, in Bucuresti. Sabiutza... nu ma pot exprima mai frumos ca tine in privinta bucuriei pe care am simtit-o toate cand ne-am revazut zilele trecute. Nu mai spun iar ca o sa-ti simt lipsa in capitala. :P Important este - si asta trebuie si merita spus in repetate randuri - ca legatura se pastreaza la nesfarsit pentru ca asa vrem si o sa facem tot ce ne sta in putinta in acest sens.

Ma simt putin abandonata acum in Bucuresti, dar probabil ca deocamdata ma afecteaza mult mai mult gandul decat starea in sine. Cu timpul o sa ne obisnuim cu distanta fizica si o sa uitam de ea. Probabil ca va mai fi evidenta doar cand ne vom reintalni fata in fata.

Deocamdata... cred ca cam atat! :) (stiu, vorbesc foarte urat ;)) )

Cu drag,

Zana Zanelor - fara numar, fara numar, fara numar si de restul caramele :D

pentru izbitele mele: Prânţesa B’cureştiului, Mama Homida si (de la mine din oficiul pt nasica Alexandra) Prânţesa de Haur

Intreaba-ma sa te intreb

De ce mi-am facut si eu blog?... In principiu, pentru ca m-ati batut voi (Sabiutza si Rramoncita) la cap. :P Altfel, din curiozitate. Last but not least, din nevoia de a impartasi si eu cate un gand, doua sau mai multe... :D

Deocamdata chiar nu stiu ce sa scriu astfel incat sa nu repet ceea ce ati scris voi deja. Am impresia ca la momentul de fata suntem atat de apropiate incat pur si simplu ne gandim la amintirile din acelasi "pocket full of memories" si ne incearca aceleasi "sentimente si ganduri" (bine, poate doar cele referitoare la casatorie sa mai difere de la caz la caz :P).

Nu vreau sa dau si eu in melancolie, nostalgie si altele asemenea, dar trebuie sa spun ca ma macina si pe mine ceva: niste intrebari. Si anume:

OARE...? CAND...? CAT...?

Toate sunt urmate de cuvintele "...ne vom schimba..." Si, mai important, DACA ne vom schimba... vom ramane, totusi, tot NOI?

Chiar vorbeam astazi, intr-o doara, cu Ramo... Oare peste 20 de ani o sa ne intalnim (pentru ca asta sigur se va intampla) si o sa ne gandim "Ce nebune eram ..." sau o sa putem spune "Am ramas la fel de speciaaaal..."? Eu cred - dupa cum i-am si spus - ca prima varianta o sa fie peste vreo 10 ani, iar a doua varianta de raspuns e valabila pentru peste 20 de ani. Sper sa am dreptate, sincer. :D

Ei, bine, dragi blogarite, inchei activitatea creativa pe seara aceasta si va las sa comentati.

Over and out!

Yours truly, madly, madly, madly, deeply... :)