Se pare ca de fiecare data ma trezesc putin cam tarziu. Sabiutza si Ramo deja mi-au luat-o inainte cu niste postari de toata frumusetea. Si totusi... iata-ma scriind din nou. Macar am o scuza pentru intarziere: abia acum mi-am rezolvat problema cu netul pe calculatorul personal. :D
Ramo deja a plecat in dimineata asta din Bucuresti. A golit camera de camin. Asta insemnand ca de o saptamana a tot aruncat lucruri, a mai dat o groaza de altele, i-a trimis si mamei ei in Severin si a mai avut si ce sa-i lase viitorului locatar al Oficiului 2... Desigur, a mai luat si ea "o caruta" de haine si boarfe cu ea. Timp de o saptamana trebuie sa mai reziste prin locurile in care a copilarit, acompaniata in permanenta de "Da, mami!" =)).
Aseara (pe la miezul noptii, adica) pe cand ne luam la revedere, am realizat ca cam asta fuse... Si ma gandeam ca, intr-adevar, asta ii este destinul. Dupa cum spuneau si ea si Alexandra si altii (v. Lucia :D)... acesta este drumul ei.
Acum 2 doua noptii cand am stat eu si Alexandra la ea (pentru o ultima noapte alba in camin), chiar i-am spus ca noi nu am putea pleca asa cum face ea acum. Chiar cred ca daca as fi fost in locul ei, as fi facut o depresie doar la ideea ca plec departe de atat de multi prieteni. Sunt convinsa ca si pe ea au macinat-o astfel de sentimente, insa ea nu trebuie oprita. Nu poate sa ramana intr-un loc, nu inca. Sunt sigura ca are sa se descurce de minune. Ma bucur pentru ea enorm si - in plus - am si eu la cine merge in vizita la Torino (vorba aia, doar e ambasadorul Bucurestiului acolo ;) )
Am inceput sa ma gandesc chiar ca am deja multe invitatii pentru a merge in strainatate la diverse prietene foarte bune. Sper sa ajung sa le vizitez pe toate pe unde se afla deja sau pe unde se vor afla in viitorul apropiat si (de ce nu?) pe termen nelimitat. Sper ca si eu sa fiu pentru ele una dintre vizitele in Romania, iar totul sa devina un obicei (foarte sanatos, de altfel).
Ma mai gandesc si la toate prietenele (adevarate) pe care nu o sa le mai am aproape - adica, in Bucuresti. Sabiutza... nu ma pot exprima mai frumos ca tine in privinta bucuriei pe care am simtit-o toate cand ne-am revazut zilele trecute. Nu mai spun iar ca o sa-ti simt lipsa in capitala. :P Important este - si asta trebuie si merita spus in repetate randuri - ca legatura se pastreaza la nesfarsit pentru ca asa vrem si o sa facem tot ce ne sta in putinta in acest sens.
Ma simt putin abandonata acum in Bucuresti, dar probabil ca deocamdata ma afecteaza mult mai mult gandul decat starea in sine. Cu timpul o sa ne obisnuim cu distanta fizica si o sa uitam de ea. Probabil ca va mai fi evidenta doar cand ne vom reintalni fata in fata.
Deocamdata... cred ca cam atat! :) (stiu, vorbesc foarte urat ;)) )
Cu drag,
Zana Zanelor - fara numar, fara numar, fara numar si de restul caramele :D
pentru izbitele mele: Prânţesa B’cureştiului, Mama Homida si (de la mine din oficiul pt nasica Alexandra) Prânţesa de Haur
Ufff, m-ai întristat :( De fapt, şi eu am simţit la fel ca tine, m-am simţit un pic abandonată aici la Brăila. Dar gândul că atunci când o sa vin în Bucureşti o să ne întâlnim iar mai multe şi o să o sunăm şi pe Ramo, mă face fericită. Dacă îşi pune şi net Ramo, o să fie şi mai bine.
RăspundețiȘtergereUn pic trist, dar acolo şi-a găsit liniştea. Acolo o să îşi găsească şi viitorul soţ :-)
Pup.
Call me anytime you need a friend :D
Cand mi-ai citit la telefon postarile voastre am fost impresionata, dar parca atunci cand sunt scrise cuvintele si le vezi stiind ca vor ramane in analele blogului :)) totul devine si mai impresionant. Ma bucur mult ca am avut parte de o despartire temporara frumoasa, probabil as fi fost extrem de trista daca voi v-ati fi purtat ca si cum nimic important nu avea sa se intample. Mai mult, sunt mandra sa va am ca prietene si am eu a tiny little ;)feeling ca o sa ne vedem curand - vorba aia ca sa nu zic vorba aceea, vin in vara sa imi iau diploma de la facultate. :D Anyway, the point is ca ne vedem soon si ca pana atunci exista net si mess (btw, am si skype acum :)) ) si webcam si conferinte... to make a long story short ( that rings a bell, doesn't it?) cred ca ce vreau sa zic este ca refuz sa imi iau la revedere. Rman tot aici cu voi si voi ramaneti tot aici cu mine, chiar daca aici simbolizeaza 2 locatii diferite. Va tzuc dulce dulce dulce :*:*:*:*:*:*
RăspundețiȘtergere