marți, 27 octombrie 2009

Din seria "La Masterat"

In primul rand, poate ar trebui sa mai precizez o data exact unde fac Master-ul:
Facultatea de Stiinte Politice din cadrul Universitatii Bucuresti (FSPUB).
Titlul oficial al Masteratului este "Politica comparata (in limba engleza)"


Nu-mi vine sa cred ca e deja a 4-a saptamana de cursuri. Mai ales avand in vedere faptul ca sunt doar 13 saptamani in total tot semestrul, iar eu ultima saptamana din decembrie trag chiulul (pentru ca plec cu corul in Belgia). :))

In fine, sa trecem la o descriere mai amanuntita.
In primul rand, eu sunt foarte multumita de program. Este unul dintre acele Masterat - putine in realitate, se pare, din cate am auzit de la diversi prieteni - care iti permite cu adevarat sa te ocupi si de altceva. Am cursuri de cate 3 ore in fiecare seara de luni pana joi de la 17:30. Deocamdata, anul asta universitar raman cu after-school-ul, dar la anul sper sa ma angajez pe un post full-time (8-16), asa ca o sa fie bine si cu orele de studiu.

In afara de program, pot sa spun ca totul merge bine si dpdv al pregatirii profesionale a profilor. Nu avem nici o Petcu sau ceva de genul. Toti se descurca cel putin decent cu engleza, intr-un domeniu care foloseste o prea minunata "limba de lemn" care este greu de deprins pt oricine.

Un mare PLUS pe care il primeste acest Master din partea mea este pentru faptul ca IN SFARSIT am si eu materii care se leaga!!! Dupa doar 3 saptamani, chiar realizez rostul discutiilor pe care le purtam cu fiecare profesor in parte in the big picture.

M-am gandit sa va pun si o poza cu seful de catedra de la Stiinte Politice. :D

Domnul Daniel Barbu are un CV mega-impresionant. Are atatea cunostinte in el ca nu mai stie cum sa le impartaseasca, vorbeste engleza la un nivel foarte elevat (daca permiteti acest soi de pleonasm), iar in ciuda aspectului de evreu este catolic. Cu dumnealui am cursul de "Political Theologies" - ffff interesant.


Ca sa continuu pe linia Sabiutzei... sa va zic si eu cu cine am reusit sa socializez. :D
In primul rand, toate persoanele pe care le-am cunoscut la admitere imi sunt colege(i) acum pentru ca toti am intrat. :))
Sunt doua fete in mod deosebit cu care vorbesc mai mult: Cristina si Alina.
Cristina este o tipa super-organizata. Face scan-uri la toate textele din multiplele noastre reader-e, ca sa le aiba toti la indemana. Isi citeste INTEGRAL toate textele. Cred ca toate aceste calitati i se trag de la faptul ca a facut Liceul Pedagogic si ca acum este invatatoare titulara la o scoala, dar profeseaza inca de la sfarsitul liceului, deci, practic, a avut nevoie de organizare pentru a se descurca.
Alina este de la Suceava (cu acshient di moldovianca :D) si imi cam aduce aminte de Sabiutza: e mai dinamica si spune ce are pe suflet. Cu ea pot sa spun ca am vorbit in adevaratul sens al cuvantului, adica nu doar despre cursuri si probleme de genul asta.
In rest, am avansat in ceea ce priveste numarul de baieti din grupa. :)) Acum sunt 2 care vin cam tot timpul. :D Plus ca mai avem si niste straini: doi nemti (un el si o ea, veniti cu Erasmus, care sunt de fapt anul 3 Bachelor), doi din Kazakstan (un el si o ea, veniti prin acord intre Ministerele respective ale Educatiei), o tipa din Polonia.

Una peste alta, pot sa ma declar multumita si sper ca lucrurile sa ramana asa. Deocamdata trebuie sa ma gandesc foarte bine care o sa fie titlul exact al disertatiei si sa-mi aleg prof coordonator, pentru ca pana la sfarsitul lui noiembrie trebuie sa anunt in mod oficial.

Asadar, inchei aceasta postare cu clasicul:

Pupici pentru co-blogaritzele mele!

Ne auzim curand.

joi, 15 octombrie 2009

La Multi Ani, Cristi!!!

Am simtit nevoia sa contribui si eu la lumea blog-uri astazi, in ziua in care iubitul meu viitor sot implineste varsta mirifica la care se va si insura. :)) [Daca nu stiti exact care este aceasta varsta, faceti calculele in functiile de ce stiti despre noi doi sau intrebati pe cineva avizat. :D]


Ce pot sa spun in aceasta zi mirobolanta? Din pacate, Cristi e putin racit. Din fericire, acest lucru l-a deteminat sa nu mearga la munca, asa ca astazi se mai odihneste si el - pentru ca merita.
Diseara, dupa ce termin eu cursul la master, facem o mica cina in familie (a mea, de data asta). Mama si fratele meu mi-au spus ca au comandat un tort foarte buuuuuun, dar au refuzat sa-mi spuna cu ce este, ca sa fiu si eu surprinsa. O sa vad oricum diseara. Tot ce pot sa sper este sa-i placa lui. Si - mai important chiar decat tortul despre care spun - sa fie multumit de cadoul pe care i l-am luat.

Anul trecut, am petrecut cu mai multi prieteni de-ai lui (acum, pot sa spun sincer chiar, de-ai nostri). Anul asta o sa facem o petrecere mai activa, in sensul ca planuim niste ping-pong sau biliard in IDM cu nasii (Alex si Sorin - reamintim publicului blog-cititor) si viitorii potentiali fini (pentru cine nu stia: frate-meu, Razvan, cu a sa Florina - asta din cate ne-au amenintat ei deocamdata; o sa mai vedem).
In orice caz, este o zi minunata, care - chiar daca demonstreaza ca a mai trecut un an - merita traita din plin! Eu una asa am de gand sa fac. Poate chiar o sa trec pe la el sa-i fac o surpriza... :D

Cam atat... Pe data aviatoare!

P.S.: Mai trebuie sa adaug un "La Multi Ani!" pentru sarbatorita zilei de maine, Monica, cea care a plecat chiar ieri din Romania catre Toulouse, unde eu cred ca isi va gasi locul asa cum si-a dorit dintotdeauna. Tot ce mai sper este sa ajunga inapoi pentru nunta mea! :)


joi, 1 octombrie 2009

Inceput de octombrie



M-am gandit ca ar fi cazul sa incep luna asta cu o postare noua.
Drept urmare... :D... mi-am propus sa va aduc la curent (220, desigur).


In primul rand, dupa ce ca am stabilit data nuntii, am cam stabilit si care va fi persoana care ne organizeaza totul (se numeste doamna Clipcea). Mai ramane doar de vazut exact care va fi locatia. Asta se rezolva (speram din tot sufletul) pana la sfarsitul lunii. Celelalte detalii nu sunt chiar atat de urgente, asa ca deocamdata ne vedem de ale noastre.

In al doilea rand, ma bucur ca am reusit sa vorbesc cu Ramo. A fost o intreaga peripetie pana sa ii aflu numarul de telefon de acolo, dar am izbandit. Prima oara cand m-a sunat nici nu am fost atenta si am realizat abia la sfarsitul convorbirii ca minunata retea in care ma aflam nu imi inregistrase numarul real, ci un numar alias din respectiva retea romaneasca (nici nu vreau sa-i pomenesc numele, in caz ca nu v-ati dat seama pana acum :D). Din fericire, prima oara cand a mers la tatal ei, Ramo m-a sunat pe celalalt telefon al meu si am inregistrat numarul respectiv cum trebuie. Am scris un SMS mai formal si mai lung pentru a ruga posesorul de drept al numarului pe care il aveam sa ma puna in legatura cu ea, iar norocul mi-a suras. Acum mi-am facut si datoria: am dat numarul mai departe si asteptam sa ne anunte ca intra pe mess in weekend-ul asta ca sa facem o conferinta. :D

In al treilea rand, vreau sa impartasesc faptul ca de 2 saptamani fac niste traduceri din romana in engleza pentru subtitrari de documentare. Si astfel imi dau seama, din nou, de ce nu am continuat studiile pe parte de traducere... Oricum, imi iese si mie un banut in plus acolo.
Si... apropo de bani... trebuie sa scriu aici (ca sa ramana in analele blogului) faptul ca am si eu un mini-job (6 ore/sapt) ca profa de engleza la un after-school. Daca am bafta sa se faca si before-school, o sa ajung sa am un midi-job (12 ore/sapt). :D

Nu cred ca mai am ceva de adaugat la momentul de fata. Poate doar sa repet ce i-am scris Sabiutzei la comentarii: abia astept sa ies din Bucuresti. Si deja vreau sa ne mai vedem toate.

Hugs and kisses pt blogaritzele mele dragi!