Sarbatori si altele :)

Astazi - mentionez ca am inceput sa scriu in data de 8 nov. 2009 - , dupa cum stiti toti (banuiesc), a fost sarbatoarea Sfintilor Mihail si Gavriil.

Cu aceasta ocazie am sarbatorit-o pe viitoarea nasica. Am facut o mini-reuniune la Cristi:

* divertisment -> canasta (vezi poza din stanga pentru detalii despre scorul final - cu trimitere la postarea Alexandrei :D; daca nu se vede prea bine, uita-te aici):

* muzica -> VH1 (de la TV, ca e mai simplu);

* mancare -> fiecare ce si-a

adus de acasa - vorba vine. Va dati seama ca, de fapt, am fost ceva mai organizati. Am avut pateuri calde, pufuleti muuuuuulti (20 de pungi, dar la care n-am prea avut spor de aceasta data), biscuiti si miniprajituri asortate (vezi poza din dreapta jos). -;

* bautura - SANGRIA ( 2 sticle, care, la drept vorbind, s-au terminat cam repede) + 1 bere (bauta dupa ce s-a terminat sangria) si alte bauturi racoritoare (mai ales Sorin, care a fost soferul sarbatoritei si care m-a lasat si pe mine acasa :D)

Si uite asa ne-am petrecut noi dupa-amiaza, respectiv seara.

Ceea ce este mai important de stiut este ca a fost o sarbatorire 4 in 1... Am mai apucat eu sa scriu ceva intr-o postare anterioara referitor la acest aspect. Ca sa ramana lucrurile clare:

pt 8 nov: La Multi Ani, Mihaela! (as in ONOMASTICA; pentru necunoscatori: este cel de-al doilea nume al Alexandrei)

pt 9 nov: La Multi Ani, Alexandra! (ziua de nastere)

pt 10 nov: La Multi Ani, Alexandra si Sorin! si La Multi Ani! mie si lui Cristi :* (se considera data oficiala a celor 2 cupluri ca fiind ziua casatoriei nasilor :D)

Bun... Acum ca am rezolvat si problema asta, putem sa trecem si la alte chestiuni.

Cum ar fi, de exemplu, faptul ca sambata am fost la Targul de Nunti 2009 - editia de toamna. Am vazut o multime de lucru interesante - unele ne-au dat idei in sensul de DO's si altele ca "DEFINITELY DON'T"s. Acum avem cateva idei in ceea ce priveste felul in care vrem sa arate invitatiile, marturiile (lucrurile pe care vrem sa le pastreze invitatii care vor participa la petrecerea de la restaurant) si toate celelalte lucruri care tin de aspectul mesei de la restaurant (servet, aranjament floral si nu numai, meniuri, placute cu numarul mesei si cu numele mesenilor s.a.). De asemenea, am vazut live cateva limuzine si alte feluri de masini, care sunt chiar impresionante si ... cine stie in ce o sa ne vedeti venind la biserica? :D Pe langa toate astea, am vazut niste oferte foto si/sau video foarte reusite. E foarte util sa vezi cum poate sa arate un album de fotografii realizat profesionist. Acelasi lucru este valabil si pentru materialul video. Ideea care ma incanta cel mai mult, personal, este cea a sedintei de dupa nunta propriu-zisa, asa-zisa sedinta "Trash the Dress". Dupa cum spune si numele (care indica si faptul ca este o idee preluata de la americani), ideea este sa nu mai existe grija rochiei de mireasa - sa fie niste poze distractive si de neuitat pentru mire si mireasa.

Dupa ce am terminat de vizitat targul, ne-am scris acasa la mine si am fumat o narghilea... si iar mi s-a facut dor de iesit la Valea Regilor sau Cafepedia sau Motoare sau... oriunde, dar sa fie si Ramo si Sabiutza... :-<

In fine, imi pare rau ca inchei pe un ton trist, dar am ramas marcata de un alt eveniment din duminica aceasta. Astazi, una dintre colegele mele de cor si o buna prietena nu a putut sa se bucure de onomastica ei (o cheama Mihaela si pe ea) deoarece a trebuit sa o insoteasca pe mama ei pe ultimul drum - cel catre mormant. Mi se pare incredibil cum se pot schimba lucrurile de pe o zi pe alta: saptamana trecuta vorbeam si radeam cu ea la repetitii si imi povestea cum i se pare la facultatea pe care a inceput-o anul acesta (ea este cu 3 mai tanara decat mine), iar acum a trebuit sa merg la biserica pentru a canta "Vesnica pomenire" pentru mama ei, pe care am si cunoscut-o personal. In momente ca acesta nu pot decat sa ma bucur ca intreaga mea familie imi este inca alaturi, ca si toti prietenii si toate persoanele dragi mie. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru toate aceste lucruri si imi doresc sa nu mai aud de cazuri nefericite ca cel al lui Mishu (cum ii spunem noi la cor). Dumnezeu sa o ierte si sa o odihneasca pe mama ei!